Ce a fost?
În secolul I p. Chr. Imperiului Roman se extinde către Dunăre. Teritoriul Munteniei de astăzi a fost transformat în provincie romană fiind între anii 102 și 118 p. Chr. o extensie a provinciei Moesia Inferior la nord de fluviu, independentă de provincia Dacia (teritoriu care s-ar suprapune astăzi peste părti din Oltenia, Banat si Transilvania). Din această perioadă datează castrele de la Târgșor, Mălăiești și Drajna de Sus (jud. Prahova).
Castrul
Fortificația de lemn și pământ a fost construită de către soldații romani în timpul campaniilor împăratului Traian care au dus la cucerirea Regatului Dac, între anii 101 și 106. Aceasta pare să fi durat doar pe timpul domniei împăratului Traian întrucât, în cursul conflictelor cu sarmații de la începutul domniei împăratului Hadrian (117–118), armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei. Astfel castrele de la Drajna, Mălăiești, Târgșor, precum și altele de pe teritoriul provinciei nou create au fost abandonate.T_2_A02
Castrul de la Mălăiești este o fortificație romană tipică, având sistemul defensiv alcătuit dintr-un șanț, un val de pământ și o palisadă de lemn. Dimensiunile aproximative ale castrului,care prezintă o formă dreptunghiulară sunt de 180 × 150 m. Pe fiecare dintre laturile incintei găsim câte o poartă, din care pornesc principalele drumuri din castru, la a căror intersecție se află clădirea comandamentului (principia).
Castrul a găzduit o trupă auxiliară a armatei romane, din nefericire, necunoscută. Trupele auxiliare ale Imperiului Roman erau alcătuite din soldați recrutați din întregul imperiu, având sarcina de a garanta siguranța căilor de comunicație.
Băile romane se află la baza vestică a platoului pe care se află castrul. În ciuda timpului scurt petrecut aici de armata romană, clădirea respectă toate standardele arhitectonice ale vremii. Ea este alcătuită din următoarele spații cu funcțiuni diferite: apodyterium (vestiarul), frigidarium (bazinul cu apă rece), tepidarium (bazinul cu apă caldă), laconium sau sudatorium (baia de aburi) și caldarium (bazinul cu apă fierbinte).
Camerele erau încălzite prin sistemul specific roman de încălzire prin pardoseală, numit hipocaust. Acesta consta din pardoseala ridicată pe piloni de cărămidă (pile de hipocaust – păstrate încă în sit), sub care circula aerul cald provenit de la cuptorul extern, numit praefurnium. Evacuarea fumului se realiza prin tuburi de ceramică (tubuli) cuprinși în pereți. Rolul acestor băi nu era strict legat de necesitatea fiziologică a igienei, ci asigurau și un mediu de socializare pentru soldații castrului și comunitatea civilă din jurul acestuia.
Acum
Vestigiile, respectiv castrul şi băile romane, se află localizate în punctul „La Cetate”, în extremitatea sudică a unui promontoriu, la vest de Dumbrăveşti, pe o terasă a versantului drept al Văii Teleajenului, în apropiere de confluenţa cu Valea Vărbilăului, aflate azi în raza administrativă a satului Sfârleanca, com. Dumbrăveşti, jud. Prahova.
Importanța acestui sit este deosebită întrucât materialul arheologic descoperit aici constituie un reper cronologic extrem de important pentru numeroase situri romane din lume din perspectiva istoriei armatei romane și nu numai, fiind clasat în Lista Monumentelor Istorice 2010, respectiv înscris în Repertoriul Arheologic Naţional.
Istoricul cercetarilor
Cercetările arheologice în castrul roman de la Mălăieşti au inceput în anii ’30, colonelul topograf Constantin Zagoriţ realizând un plan topografic detaliat al întregului areal, incluzând, printre altele fortificaţia romană şi băile.
Primele cercetări arheologice sistematice au fost efectuate în anul 1954 de către Gr. Florescu și Ex. Bujor. Începând cu anii ’60, castrul şi aşezarea romană au fost supuse unui proces îndelungat de degradare datorită activităţilor agricole, iar în anul 1976 băile castrului sunt traversate de un şanţ pentru introducerea unei conducte magistrale de aducţiune a apei. În urma lucrărilor de plantare a unei livezi în anul 1985 au fost efectuate săpături de salvare de către regretatul Dan Lichiardopol (MJIAP).
În campania de săpături din 2011 au fost cercetate sistemele de fortificaţii (val, palisadă, şanţuri) de pe laturile nordice și estice ale castrului, precum și o serie de elemente din zona barăcilor din interiorul fortificației.
În urma cercetărilor arheologice sistematice din anii 2012-2013 au condus la rezultate importante și anume: descoperirea a cinci încăperi din băile romane (destul de bine conservate), delimitarea laturilor castrului și studierea amănunțită a sistemului defensiv al acestuia.
Au fost realizate o serie de investigații pluridisciplinare care vor conduce la o mai bună cunoaștere a vieții cotidiene a soldaților care vor fi staționat aici în antichitate (studii mineralogice comparative, determinare de microelemente și analize de fosfați). De asemenea, au fost realizate desene și relevee detaliate care vor fi utilizate pentru reconstituirea tridimensională (3D) a sitului.
Ce ar putea fi
Continuarea investigării băilor a condus la delimitarea extinterii acestora urmând ca în campania din anul viitor să definitivăm cercetarea lor detaliată în perspectiva punerii în valoare a acestui monument printr-un proiect modern de conservare și restaurare in situ. De asemenea, se are în vedere continuarea cercetării arheologice în castru, pentru a completa înțelegerea fortificației în ansamblul său.
Pentru amenajarea traseului de vizitare al sitului se preconizeaza realizarea unor structuri de protectie a vestigiilor bailor fara sa le limiteze vizibilitatea, un muzeu de sit care sa constituie simultan si o baza arheologica si o amenajare peisagista a platoului castrului.
